Florian Ștefănescu-Goangă (1881-1958)
A fost un psiholog român de renume. Și-a obținut diploma de licență cu calificativul magna cum laude. A urmat studiile doctorale la Leipzig, unde și-a dobândit titlul cu lucrarea Cercetări experimentale privind tonalitatea afectivă a culorilor. Ulterior, cercetările sale s-au concentrat pe capacitățile profesionale, inteligență, emotivitate și, în general, pe problemele de psihologie socială. În 1919, și‑a început cariera universitară ca profesor de psihologie, orientând catedra spre direcția experimentală. A fost fondatorul Institutului de Psihologie Experimentală, Comparată și Aplicată, primul de acest fel din România, motiv pentru care este considerat făuritorul psihologiei experimentale în România.
A avut și două mandate ca rector al universității (1932-1940). Un exemplu remarcabil din acea perioadă este construirea clădirii Colegiului Academic, realizată cu sprijinul familiei regale. În timpul mandatelor sale, politica universității a fost centrată pe nevoile și dezvoltarea studenților.
În 1938, câțiva membri ai mișcării legionare au încercat să-l asasineze. Incidentul a avut loc pe strada Avram Iancu, aproape de căminul studențesc. Tentativa a eșuat, deși profesorul a fost împușcat de două ori. A primit îngrijiri medicale și a fost spitalizat pentru o perioadă, după care și-a revenit complet.
În imagine: Senatul Universității (1937); în mijloc, Rectorul Florian Ștefănescu-Goangă. Colecția de fotografii a Muzeului de Istorie a UBB.
Treptat, preocupările sale s-au extins și în sfera politică. Odată cu instalarea regimului comunist, a intrat în vizorul autorităților. În anul 1950, a fost condamnat și închis la Sighet, iar la scurt timp după eliberare a decedat.
De-a lungul carierei sale, Ștefănescu-Goangă a primit numeroase premii și distincții. În 1937, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1990 a fost repus în drepturi.
Rânduri memorabile
Universitatea are misiunea să caute, să afle și să comunice adevărul, că dacă nu este în stare să facă lucrul acesta, nu merită numele de universitate.
Opinii/Părerea studenților
Profesorul Florian Ștefănescu-Goangă rămâne în istoria Universității clujene nu numai ca un strălucit reprezentant al psihologiei, ci și ca un inițiator de școală, ca un rector cu capacități organizatorice deosebite și ca un educator sobru, exigent și generos în promovarea cadrelor și a colaboratorilor. (Prof. univ. dr. Nicolae Jurcău)
Denumirea AMfiteatrului
Amfiteatrul poartă numele FLORIAN ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ din perioada 1994-1999.
Amfiteatrul Florian Ștefănescu-Goangă în imagini
Vă invităm să admirați câteva imagini din Amfiteatrul Florian Ștefănescu-Goangă.
Credite
- Vasile Pușcaș, Leadership academic clujean 1919-2019, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019.
- Daniel David, Tradiție și excelență. Școli academice/de știință la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1581-1872-1919-Prezent), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019.
- Ana-Maria Stan, Universitatea din Cluj în perioada interbelică, volumul III, Facultatea de Litere și Filosofie, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019.
- Anuarele Universității din Cluj, 1919-1939.
- Daniel Ovidiu David, Florian Ștefănescu-Goangă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019.
- Bagdasar Nicolae, Florian Ștefănescu-Goangă, selecțiunea capacităților și orientarea profesională: recenzie, în „Revista de Filosofie”, vol. XIV, nr. 3, iulie-septembrie, 1929.
- Florian Ștefănescu-Goangă, Cetatea universitară, volumul I, Texte și evocări, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
- Nicolae Mărgineanu, Amfiteatre și închisori. Mărturii asupra unui veac zbuciumat, Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
- Nicolae Jurcău, Închinarea celor care au contribuit la ridicarea prestigiului Universității clujene, în „Adevărul de Cluj”, anul X, nr. 2169, 8 ianuarie 1998, p. 5, https://dspace.bcucluj.ro/jspui/bitstream/123456789/71563/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_1998_010_2169.pdf.
- Fotografii amfiteatru: © Universitatea Babeș-Bolyai, Direcția Comunicare și Relații Publice, Elena Stanciu-Gorun și Tiberiu Iordan.